pana acum am iubit cu tot sufletul si cu credinta ca va fi for ever (de fiecare data, normal) doi barbati. Despre unul am povestit putin in postarea anterioara...al doilea abia a iesit din viata mea si inca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea si cu viata fara el. Ia ghiciti cine a spus "stop" si de data asa...?!...Mda, tot eu; stiu ca am facut bine, ca ne va fi mai bine amandurora, dar asta nu inseamna ca acum nu doare al dracului de tare; simt acum ca nu stiu cum sa traiesc fara el, ca nu am sens fara el...cred ca asa se simte un copil pierdut de parinti; nu am simtit niciodata durere ca asta. Nu imi amintesc cat a durut despartirea de primul iubit, ce stiu e ca ultima oara cand am plans amintinudu-mi de el a fost doar cu putin timp in urma; cred ca durerea simtita atunci am incuiat-o atat de adanc in inima mea incat nu iese la suprafata decat extrem de rar. De acel iubit m-a vindecat cel de la care m-am despartit acum; daca nu era el nu stiu cat mi-ar fi luat sa ies din suferinta simtita atunci. Ma gandesc ca acum va fi la fel chiar daca in clipa de fata nu simt asta si cu siguranta pot spune ca nu se compara ca intensitate.
relatia asta terminata acum nu a fost deloc usoara; nu a inceput ca o relatie normala si bineinteles ca nu a continuat ca una...nici nu se putea termina normal :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu